La ce vârstă scade o erecție

Elena-Iuliana Paşcu, Medic Specialist Endocrinologie, Sanamed Hospital, Bucureşti Rezumat: Disfuncţia erectilă DE este o problemă de sănătate care afectează în special bărbaţii în vârstă şi este foarte importantă, dată fiind speranţa de viaţă crescută.

Factorii de risc de bază ai DE sunt hipertensiunea arterială, dislipidemia, diabetul zaharat şi boala de inimă aterosclerotică care au, de asemenea, o incidenţă mai mare la bărbaţii în vârstă. Scopul acestui articol este de a evidenţia modificările legate de îmbătrânire, împreună cu recomandările pentru evaluarea şi tratamentul pacienţilor.

Cuvinte-cheie: disfuncţie erectilă, hipogonadism, ateroscleroză Abstract: Erectile dysfunction ED is a health problem that affects especially elderly men, and this problem has become an important health issue because of the increased life tipul masează penisul. The underlying risk factors for ED are arterial hypertension, dyslipidemia, diabetes mellitus and atherosclerotic heart disease, which also have a higher incidence in elderly men.

Keywords: erectile dysfunction, hypogonadism, atherosclerosis DE afectează în principal bărbaţii în vârstă şi această situație a devenit o problemă de sănătate foarte importantă, odată cu speranţa de viaţă crescută []. Factorii de risc comuni ai DE, de exemplu hipertensiunea arterială, dislipidemia, diabetul zaharat şi boala cardiacă aterosclerotică au, de asemenea, o incidenţă mai mare la bărbaţii vârstnici.

Probleme cu erecţia la bărbaţii tineri: cauze şi soluţii | primariagircina.ro

În afară de cauzele legate mărimea creșterii penisului intervenţia chirurgicală vasculară, neuroendocrină şi pelviană, aceste condiţii au, de asemenea, un rol în creşterea incidenţei DE la populaţia vârstnică.

Prin urmare, îmbătrânirea este unul dintre cei mai la ce vârstă scade o erecție factori de risc pentru DE. La ce vârstă scade o erecție acestui articol este de a evidenţia schimbările legate de vârstă în ceea ce priveşte funcţia erectilă, cu accent special pe fiziologia erectilă şi alte entităţi clinice care sunt asociate cu procesul de îmbătrânire şi DE. Deficitul de testosteron la bărbatul în vârstă Deficitul de testosteron asociat cu scăderea funcţiei testiculare este frecvent observat la bărbaţii în vârstă [5,6].

La studiile histologice efectuate la bărbaţii în vârstă s-a observat o reducere semnificativă a numărului şi a volumului celulelor Leydig. Deşi nu au fost demonstrate cauza directă şi efectul relaţiei între deficitul de testosteron şi severitatea DE, a fost observată o scădere a nivelului de testosteron la pacienţii cu disfuncţie erectilă într-un studiu cu o monitorizare pe o perioadă de 4 ani [8].

Deşi ştim cu certitudine că testosteronul este necesar pentru menţinerea funcţiilor erectile, s-a demonstrat că nivelul testosteronului se corelează cu libidoul normal şi erecţiile nocturne, dar nu la ce vârstă scade o erecție prezenţa DE.

În plus, s-a demonstrat că terapia de substituţie cu testosteron este eficientă numai în cazul deficienţei testosteronului, fără a fi eficientă la bărbaţii cu niveluri normale de testosteron. Efectul deficitului de testosteron asupra ultrastructurii şi morfologiei penisului este un alt factor important care trebuie luat în considerare. A fost demonstrat că androgenii joacă un rol esenţial în menţinerea funcţiei reţelei nervoase periferice peniene, integrităţii structurale a corpului cavernos, a tunicii albuginea şi a endoteliului spaţiilor cavernoase [9].

Modificări care survin Funcţia adecvată a endoteliului vascular este crucială pentru menţinerea erecţiilor. Prin urmare, orice modificări vasculare legate de procesul de îmbătrânire au potenţialul de a provoca leziuni endoteliale şi de a afecta funcţiile erectile.

Factorii de risc pentru disfuncţia endotelială, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, ateroscleroza şi hiperlipidemia, sunt observaţi mai frecvent la bărbaţii în vârstă şi, prin urmare, cresc riscul de DE în această populaţie. Relaxarea celulelor musculare netede localizate în corpul cavernos şi în arterele mici este esenţială pentru erecţie şi disfuncţia endotelială vasculară are potenţialul de a perturba acest proces.

Obstrucţia aterosclerotică a arterelor cavernoase şi eliberarea depreciată a oxidului nitric din cauza disfuncţiei endoteliale este patogeneza de bază a DE [10]. Deficitul de testosteron la bărbaţii vârstnici contribuie, la ce vârstă scade o erecție asemenea, la disfuncţia endotelială vasculară.

Ca un mecanism periferic, testosteronul s-a dovedit a avea un rol în producerea de oxid nitric de către endoteliul vascular [11].

Într-un studiu efectuat pe şobolanii castraţi, s-a demonstrat că înlocuirea testosteronului este eficientă în compensarea activităţii reduse a sintazei oxidului de azot şi, prin urmare, testosteronul ajută la în vasodilataţia penisului [12].

Activarea celulelor endoteliale este unul dintre evenimentele cheie în procesul de ateroscleroză. Acest lucru apare ca urmare a oxidării lipoproteinelor cu densitate scăzută [13]. Acest proces poate avea loc mai devreme în arterele mai mici, cum ar fi arterele cavernoase, înainte de a fi eficiente în cele mai mari, cum ar fi arterele coronare.

Prin urmare, DE se poate manifesta părtășia penisului primul semn al aterosclerozei sistemice [14]. Funcţia erectilă normală depinde, de asemenea, de sistemul venos şi ocluzia venoasă corporală este unul dintre paşii cheie ai acestui proces.

Meniu cont utilizator

Ocluzia venoasă corporală are loc prin relaxarea celulelor musculare netede trabeculare, şi întoarcerea venoasă este prevenită prin comprimarea venulelor cu tunica albuginea [15]. Testosteronul s-a dovedit a avea un rol în medierea activităţii alfa-adrenergice în celulele netede vasculare şi, prin urmare, menţine relaxarea venelor corporale [16].

Scăderea activităţii testosteronului are ca rezultat, de asemenea, creşterea fibrozei în corpul cavernos şi activitatea ţesutului vascular şi a oxidului nitric în arterele cavernoase se diminuează în continuare. Factori de risc pentru La ce vârstă scade o erecție la bărbaţii în vârstă Sindromul metabolic este observat mai frecvent la bărbaţii în vârstă şi este asociat cu DE prin inducerea modificărilor hormonale şi a efectelor inflamatorii [18].

Diagnosticul sindromului metabolic depinde de cel puţin trei din următoarele cinci componente: 1 obezitatea centrală, 2 hipertensiunea arterială, 3 creşterea nivelului glicemiei à jeun, 4 creşterea trigliceridelor şi 5 scăderea nivelului de colesterol — lipoproteine cu densitate mare [18].

Modificările stilului de viaţă, substituţia testosteronului şi farmacoterapia sunt esenţiale managementului DE asociată sindromului metabolic la bărbaţii vârstnici.

Hipertensiunea arterială Hipertensiunea arterială este o altă afecţiune asociată cu DE şi se observă mai frecvent la populaţia vârstnică. Calea RhoA-ROCK la ce vârstă scade o erecție la fiziopatologia DE şi este asociată cu relaxarea scăzută a vaselor corporale peniene şi creşterea nivelului de acumulare a colagenului şi fibrozei [19].

Hipertensiunea arterială este, de asemenea, asociată cu disfuncţia endotelială, ateroscleroza şi, prin urmare, contribuie în continuare la dezvoltarea DE. Pe lângă medicamentele prescrise pentru hipertensiune, cum ar fi betablocantele de primă generaţie şi diureticele tiazidice, pot avea efecte dăunătoare şi asupra funcţiei erectile [20].

Diabetul zaharat Diabetul zaharat de tip 2 este, de asemenea, mai frecvent observat la populaţia vârstnică. S-a demonstrat că diabetul interferează cu funcţiile erectile, iar erectie sexologica cu diabet zaharat au un debut mai devreme al DE [21,22].

Hiperglicemia provoacă producerea de specii reactive de oxigen şi acestea interferează cu fiziologia erectilă.

Relatiile sexuale la o varsta inaintata - Farmacia Ta - Farmacia Ta

Schimbările vasculare şi neuronale împreună cu disfuncţia endotelială contribuie în continuare la dezvoltarea şi severitatea DE la bărbaţii diabetici. O altă problemă importantă este rezistenţa DE asociată cu diabetul zaharat la tratamentul cu inhibitor de tip fosfodiesterază pe cale orală de tip 5 [23].

Fumatul şi tutunul Efectele cumulative ale fumatului pot apărea, de asemenea, la vârstnici şi o consecinţă frecvent observată este DE severă [24]. Fumatul s-a demonstrat că modifică expresia NOS neuronală peniană, integritatea endoteliului şi conţinutul muscular neted în ţesutul corporal [25]. Nivelurile de testosteron pot fi, de asemenea, afectate, în plus faţă de modificările vasculare [26].

Cuvinte cheie de căutare

Încetarea fumatului poate ajuta la restabilirea funcţiilor erectile. Testele de tumescenţă peniană nocturnă au fost îmbunătăţite după 24 de ore de la încetarea fumatului [27]. Într-un studiu prospectiv, fumătorii s-au dovedit a avea un risc mai mare de DE în comparaţie cu bărbaţii care nu au fumat niciodată [28].

Hiperlipidemia Hiperlipidemia, care este o componentă a sindromului metabolic, este de asemenea observată frecvent la bărbaţii vârstnici. Hiperlipidemia determină disfuncţii endoteliale şi inflamaţie. Statinele sunt tratamentul primar al hiperlipidemiei şi s-au dovedit a avea efecte protectoare asupra endoteliului şi pot îmbunătăţi funcţiile erectile [29]. Deşi efectele statinelor asupra funcţiilor erectile sunt încă în dezbatere, o metaanaliză recentă a raportat o creştere a scorului IIEF la pacienţii aflaţi sub tratament cu statine [30].

S-a observat, de asemenea, că tratamentul cu statină creşte şi răspunsul la tratamentul cu sildenafil [31]. Depresia şi activitatea fizică Pe lângă cauzele organice, există şi alte probleme legate de DE la bărbaţii vârstnici.

Disfunctia erectila | primariagircina.ro

Depresia este un factor important de risc pentru DE. Persoanele în vârstă au tendinţa de a dezvolta depresie, acest grup de bărbaţi putând fi afectat sever de efectele medicamentelor, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei asupra funcţiilor erectile [32]. Activitatea fizică este frecvent diminuată la bărbaţii vârstnici. În studiul privind îmbătrânirea masculină din Massachusetts, activitatea fizică s-a dovedit a fi asociată cu scăderea nivelului de DE [33].

Într-un studiu realizat de Esposito şi colaboratorii săi cu modificarea stilului de viaţă, scorurile funcţiei erectile au fost îmbunătăţite comparativ cu grupul de control [34]. Într-o metaanaliză recentă, activitatea fizică s-a dovedit a avea efecte protectoare asupra funcţiilor erectile [35]. DE şi boala coronariană la bărbaţii vârstnici Disfuncţia endotelială duce la cum să mărești penisul ce să bei fluxului sangvin şi acesta este principalul mecanism de bază atât pentru DE, cât şi pentru boala arterială coronariană [36,37].

1. Un bărbat din patru suferă de disfuncţie erectilă după 35 de ani
2. Disfunctia erectila – tratament nou la Medicover
3. De ce tipul este o erecție slabă
4. Bogdan Gusanu.
5. Cum să- ți faci penisul gros
6. Vezi mai multe articole din categoria stiinta-sanatate "Toată această stare se repercutează inclusiv prin apariţia de disfuncţii erectile, avem astfel de pacienţi cu tulburări de funcţie erectilă.

Factorii de risc menţionaţi mai sus pentru DE, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, fumatul, hiperlipidemia şi lipsa activităţii fizice au de asemenea efecte asupra dezvoltării bolii coronariene [38].

Într-un raport de cercetare bazat pe dovezi, Jackson şi colaboratorii săi [38] s-au axat pe asocierea DE şi a bolii coronariene şi a menţionat că boala coronariană şi evenimentele cardiovasculare se dezvoltă după ani şi, respectiv ani de la debutul DE.

Mai mult, creşterea ratelor mortalităţii de toate cauzele la pacienţii cu DE este în principal legată de asocierea bolii coronariene [39]. Jackson şi colaboratorii săi [38] au sugerat de asemenea că toţi bărbaţii în vârstă cu diagnosticul de DE trebuie supuşi unei evaluări medicale şi stratificării riscurilor pentru evenimente viitoare cardiovasculare.

Gestionarea ulterioară a celor două condiţii ar trebui să se bazeze pe grupul de risc. În timpul tratamentului pacientului cu DE, medicul trebuie să ţină cont de starea cardiovasculară a pacientului şi trebuie să se stabilească toleranţa la efort înainte de tratamentul DE, deoarece activitatea sexuală are potenţialul de a declanşa evenimente cardiace.

Tratamentul DE la pacienţii vârstnici Primul pas în managementul unui pacient vârstnic cu DE trebuie să fie modificarea stilului său de viaţă. Modificările în obiceiurile alimentare, întreruperea fumatului, exerciţiile fizice regulate şi reducerea greutăţii corporale ar trebui să fie ţinte pentru orientarea pacienţilor.

Aceste sfaturi, deşi discutabile, au de asemenea un potenţial de a beneficia şi de starea de sănătate cardiovasculară [41]. Gestionarea medicală a DE se bazează în principal pe utilizarea inhibitorilor de fosfodiesterază de tip 5 PDE5I timp de peste un deceniu şi aceste medicamente sunt, de asemenea, prescrise de obicei la ce vârstă scade o erecție pacienţii vârstnici.

Utilizarea acestor medicamente s-a dovedit a fi sigură la pacienţii cu boli cardiovasculare, cu singura contraindicaţie definitivă la pacienţii aflaţi sub tratament cu nitraţi [42]. S-a demonstrat că PDE5I-urile au, de asemenea, un la ce vârstă scade o erecție potenţial protector asupra sistemului cardiovascular.

Într-o analiză sistemică a studiilor privind asocierea DE cu boli cardiovasculare, s-a demonstrat că medicamentele PDE5I diminuează riscul evenimentelor cardiace viitoare la pacienţii cu diabet [43]. Prin urmare, medicii nu ar trebui să evite prescrierea de PDE5I pentru DE la populaţia vârstnică, cu excepţia cazului în care pacientul se află sub tratament cu nitraţi sau prezintă un risc ridicat de boli cardiovasculare care necesită restricţii ale activităţii fizice.

În cazul deficitului de testosteron, terapia de substituţie cu testosteron trebuie considerată ca şi opţiune de tratament la bărbaţii vârstnici cu DE. Înlocuirea testosteronului are potenţialul de a avea un efect asupra rezistenţei la insulină şi, prin urmare, asupra nivelurilor serice ale glucozei împreună cu profilul lipidic [44]. Înlocuirea testosteronului pentru a normaliza nivelurile de testosteron s-a dovedit a diminua riscul de infarct miocardic şi accident vascular cerebral [45].

Pe de altă parte, există studii care raportează o rată la ce vârstă scade o erecție a evenimentelor vasculare din cauza creşterii producţiei de hematii şi a nivelului hematocritului cu înlocuirea testosteronului şi o analiză sistemică recentă pe această temă nu a evidenţiat niciun efect evident al substituţiei testosteronului la ce vârstă scade o erecție ratelor mortalităţii cardiovasculare. Un alt aspect important care trebuie ţinut minte cu înlocuirea testosteronului este modificarea histologiei prostatei.

Dependenţa de androgeni a cancerului de prostată reaminteşte riscul dezvoltării cancerului de prostată cu terapia de substituţie la ce vârstă scade o erecție testosteron. Cu toate acestea, s-a arătat că receptorii androgenici sunt deja saturaţi şi adăugarea exogenă de testosteron nu provoacă dezvoltarea adenocarcinomului prostatic [47]. În lumina acestor date, sugerăm utilizarea înlocuitorului de testosteron la bărbaţii simptomatici vârstnici cu DE.

DE la populaţia vârstnică trebuie tratată cu atenţie şi tratamentul trebuie individualizat. Se efectuează o anamneză atentă care să implice şi detalii despre interacţiunea cu partenera şi examenul fizic înainte de orice tratament. Ca următor pas, trebuie să fie determinată stratificarea riscului pentru boala cardiovasculară.

În cazul unei situaţii de risc înalt, pacientul ar trebui să fie direcţionat către un cardiolog cu restricţie a activităţii sexuale pentru a restabili starea cardiacă stabilă. Pacienţii cu risc scăzut trebuie supuşi evaluării pentru afecţiuni comorbide, incluzând hipogonadismul, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, fumatul, hiperlipidemia şi depresia. Recomandările privind la ce vârstă scade astfel încât să nu mai existe o erecție erecție modului de viaţă ar trebui să fie primul pas al tratamentului.

În cazul hipogonadismului, trebuie oferită substituţia testosteronului. Stratul principal al tratamentului medical ar trebui să fie PDE5I, cu excepţia cazului în care pacientul se află sub tratament penis de electrostimulare nitraţi. În cazul tratamentului medical eşuat, ar trebui să se ia în considerare şi alte opţiuni de tratament precum injectarea intracavernoasă, dispozitivul de erecţie vidat şi intervenţia chirurgicală de proteză a penisului.

În concluzie, DE este o problemă comună de sănătate la bărbaţii vârstnici şi afectează negativ calitatea vieţii pacienţilor şi a partenerilor lor.

Majoritatea factorilor de risc pentru DE apar în mod inevitabil prin îmbătrânire şi chiar procesul de îmbătrânire este un factor de risc pentru dezvoltarea DE. Disfuncţia endotelială, modificările morfologice ale penisului şi deficitul de testosteron sunt mecanismele cheie asociate cu dezvoltarea DE la bărbaţii în vârstă şi aceste mecanisme sunt, de asemenea, interdependente. În plus, DE poate fi cauza unei afecţiuni ce poate pune viaţa în pericol, iar pacienţii ar trebui să fie investigaţi cu atenţie şi pentru prezenţa unei tulburări sistemice.

The likely worldwide increase in erectile dysfunction between and and some possible policy consequences. BJU Int. Shah J. Erectile dysfunction through the ages. Shamloul R, Ghanem H. Erectile dysfunction. Incidence of erectile dysfunction in men 40 to 69 years old: longitudinal results from the Massachusetts male aging study.

J Urol. An examination of research design effects on the association of testosterone and male aging: results of a meta-analysis. J Clin Epidemiol. Morales A. An integral view of the neuroendocrine aspects of male sexual dysfunction and aging.

Can J Urol. Secondary hypogonadism in older men: its relation to impotence. J Clin Endocrinol Metab. Age related testosterone depletion in patients with erectile dysfunction.