Erecție la bărbații de 45 de ani, Cum se modificÄ viaÈa sexualÄ la 20, 30, 40 sau 50 ani
- Disfuncția erectilă la bărbații vârstnici - Revista Galenus
- Această expresie o folosim atunci când vorbim despre EI.
- Penisul lui m- a pătruns
- Disfunctia erectila nu inseamna sfarsitul vietii sexuale | Medlife
- Punct de erecție instantanee
Vezi mai multe articole din categoria stiinta-sanatate "Toată această stare se repercutează inclusiv prin apariţia de disfuncţii erectile, avem astfel de pacienţi cu tulburări de erecție la bărbații de 45 de ani erectilă. Investigaţiile arată că este vorba de o stare pasageră, indusă de o astfel de condiţie, de stres, oboseală exagerată, de nesomn", a adăugat Sinescu.
Specialiştii spun că o astfel de problemă nu trebuie ignorată, deoarece se poate asocia, în timp, cu alte afecţiuni. De exemplu, un bărbat cu disfuncţie erectilă are predispoziţie ridicată de a face infarct în cinci ani de la debutul problemei.
Dacă boala este de natură organică, aceasta se rezolvă cu ajutorul unor medicamente, injecţii sau proteze. Dacă este legată de depresie, stres sau alte tulburări, aceasta se rezolvă prin consiliere din partea unui psihoterapeut.
Disfuncţia erectilă este o boală frecventă, care afectează 1 din 10 bărbaţi în lume şi care va afecta, înde milioane de bărbaţi în Europa.
La 8 din 10 pacienţi boala apare din cauze organice, diabet, scleroză, accident vascular cerebral. Această boală este un semnal de alarmă pentru instalarea unor boli de inimă, factorii de risc fiind aceiaşi ca la bolile de inimă: colesterol mare, alimentele bogate în grăsimi, sedentarismul, diabetul.
- Exista viata sexuala si dupa varsta de 50 de ani | Medlife
- Cum se modificÄ viaÈa sexualÄ la 20, 30, 40 sau 50 ani
Disfuncţia erectilă este o boală care se manifestă prin scăderea cantităţii de sânge care intră în penis", a precizat Voinea. Un bărbat cu disfuncţie erectilă este un potenţial cardiac sau suspect de accident vascular până ce un medic pune un diagnostic.
Sexul la bătrânețe, explicat de o doamnă de 80 de ani
Diagnosticul se pune de către medicul urolog, pe baza unei discuţii cu pacientul şi a unor teste de sânge pentru determinarea lipidelor, glucidelor, un EKG şi măsurarea tensiunii arteriale.
